De curând am instalat în livada tânără cleme pentru modificarea unghiului de inserție a lăstarilor și a ramurilor. Odată cu acest lucru, au apărut întrebări legate de (1) motivul pentru care ne dorim o astfel de modificare a unghiului de inserție dar și (2) cum putem realiza acest lucru.
Operațiunile de modificare a poziției ramurilor și a direcției de creștere a lăstarilor au un rol important în formarea pomilor și în grăbirea fructificării.
Dresarea
Prima operațiune este reprezentată de „dresare”. Aceasta constă în aducerea lăstarilor sau a ramurilor în poziție verticală pentru a favoriza creșterea lor. De regulă „dresarea” se aplică ramurilor de schelet slabe (vigoare redusă) față de corespondentele lor (ramurile viguroase). Această acțiune este de regulă temporară. Când ramura sau lăstarul ajunge la grosimea dorită se revine la un unghi de 45-55 de grade. Există studii, prezentate inclusiv în manualele de pomicultură, care au demonstrat faptul că acest unghi favorizează diferențierea mugurilor de rod și fructificarea.
Înclinarea
A doua acțiune și cea în care folosim clemele din exemplul nostru se numește „înclinare”. Prin acest tip de operațiune urmărim mărirea unghiului de inserție și temperarea creșterii. Se aplică de regulă pomilor tineri cu coroană în curs de formare, mai ales în cazul ramurilor sau a lăstarilor cu creștere viguroasă datorită poziției lor aproape de verticală. Reamintim că cel mai convenabil unghi este cel de 45-55 de grade. Cu cât ramura este mai înclinată cu atât efectul încetinirii creșterii este mai mare. În plus, concomitent cu slăbirea vigorii se favorizează diferențierea mugurilor floriferi și fructificarea.
Arcuirea
A treia operațiune este „arcuirea”. Aceasta presupune exact arcuirea ramurilor. Efectul acesteia se manifestă prin: încetarea sau reducerea creșterii în lungime, garnisirea foarte bună cu formațiuni fructifere scurte și stimularea procesului de diferențiere a mugurilor floriferi. Un dezavantaj al acestei acțiuni ar fi generarea de lăstari lacomi în locul de maximă curbură și epuizarea rapidă a ramurii. Nu se arcuiesc ramurile și lăstarii care urmează să devină elemente de schelet.
Torsionarea și îndoirea
Ultima acțiune este reprezentată de „torsionarea și îndoirea” ramurilor anuale și a lăstarilor. Această tehnică se practică la pomii tineri când se impune menținerea la maxim a frunzișului. Ramurile anuale și lăstarii care nu sunt necesari la formarea coroanei în loc să fie suprimați se răsucesc de la bază. Atenție, fără a rupe ramurile și lăstarii, ci numai să creăm crăpături longitudinale. Momentul optim pentru aceste operațiuni este atunci când lăstarii încep lignificarea.
Rolul clemelor de modificare a unghiului de inserție
Revenind la rolul clemelor și modificarea unghiului de inserție și momentul aplicării lor. Este foarte important de menționat faptul că această operațiune trebuie efectuată în momentul în care baza lăstarului unde se află unghiul de inserție este lignificată (iulie-august). Doar atunci ne putem asigura că lăstarul nu se va rupe. Dacă lăstarul este prea verde, ori complet lignificat există riscul ca această să crape. Noi am primit clemele în urmă cu o săptămână și le-am pus în aplicare. Pomii noștri sunt tineri, au coroana în formare, iar această operațiune, chiar dacă nu a fost efectuată la timp, va ajuta la tăieri. Vom povesti despre tăieri într-un material viitor.
În concluzie, folosirea clemelor nu este obligatorie, redirecționarea ramurilor se poate obține și prin operațiuni de tăiere însă, aplicarea clemelor poate favoriza diferențierea mugurilor floriferi și fructificarea.