Gem pe pâine

Sunt multe lucruri ce mi-au rămas întipărite în minte de când eram copil, printre altele și niște gusturi pe care încerc să le recreez și astăzi. Cu certitudine pâinea cu dulceață de cireșe amare și unt alături de o cană de lapte cald sunt printre astea.

Pâinea prăjită peste care, fiți atenți, ordinea e importantă, se pune o porție zdravănă de dulceață de cireșe amare, cu tot cu lămaie dacă e să se nimerească, și abia apoi untul. Nu te chinui să-l întinzi pentru ca e tocmai scos din frigider și oricum e din ăla tare căci e făcut de mamaie din laptele Floricăi. Lângă astea aduci o cană cu lapte cald, muls în dimineața aia, și te duci lângă sobă. E sâmbătă dimineață și ai parte de singurele desene animate din toată săptămâna, motiv pentru care ți se permite să mănânci în pat. Eventual e și geamul deschis și intră un aer rece de toamnă târzie de afară, de aia soba e așa importantă. Cam așa erau diminețile copilăriei.

Cu siguranță multe lucruri s-au schimbat, Florica nu mai e să ne dea lapte proaspăt, dar mamaie încă e cu noi să ne spună cum să facem dulceața de cireșe amare în mijlocul curții. E un adevărat ritual. Cireșele amare culese cu maxim o zi înainte sunt curățate atent de sâmburi. Noi incă folosim tehnologia cu tuciul pe pirostrii, așa că le punem în tuci, punem ceva zahăr peste ele și le lăsăm să se odihnească până își lasă din sirop. În timpul ăsta spălam lămâile și le pregătim pentru dulceața de cireșe amare. Verificăm din când în când cireșele amare, iar când primim semnul celui mai înțelept le punem la fiert. În același proces obținem și siropul de cireșe amare dar și dulceața de cireșe amare, ambele cu același gust minunat. Când e gata, o punem repede în borcane pe care … le ținem cu gura în jos, am auzit că e cel mai bun conservant. Apoi în toamnă poți să îți pui dulceață de cireșe amare pe o felie de pâine prăjită și să-ți amintești de mic dejunul copilăriei.