Secret de iunie… shhhh

De obicei am ceva de zis și cei din jur știu asta. Însă de ceva vreme mă tot chinui să ascund un secret. Nu știu cât de bună treabă am făcut… mai ales dacă scriu pe blog :))

Anyway, going back to my secret, care nu mai e chiar așa secret din moment ce de 6 luni tot am zis-o eu cu țârâita cuiva sau am aruncat-o tipilor dubioși care încercau să mă agațe. Mai nou mai not so calles secret a fost “asigurarea mea de călătorie” în Maroc.

De ce nu pot să zic asta cu voce tare, clar și răspicat for anyone to hear? Nu, că i-ar păsa cuiva cuiva prea tare, dar cineva m-a cerut în căsătorie.

Voiam să zic că mă “mărit”, dar nu e chiar așa. E complicat.

Ce faci atunci când știi că dragostea egal tăiat căsătorie și că nu toate nunțile se termină cu happy ever after? Sau când ai fost foarte vocală privind toată treaba cu anti măritișul?

Oamenii care se iubesc se mai și căsătoresc. Nimic de zis aici. Doar că e o așa febră a măritișului și cumpărării de case, încât încep să mă întreb dacă sunt eu bolnavă sau fricoasă de nu fac și eu asta.

E ok, mă simt suficient de independentă și rebelă cât să nu aștept proastioare de la Iubi. Dar mă întreb: e ceva în neregulă cu mine? Și apoi apar acele idei girlish cu rochii albe, verighete, testamente comune, copii și căsuțe cu gard alb.

Atunci când începe să dea năvală febra măritișului, ce apare mai ales din nevoia de blend in, mă apucă alte gânduri. Ce, nu sunt destul de puternică cât să stand on my own și să îmi respect poziția dacă nu cred neapărat că un act mă poate defini ca și soție, bla bla?

Plus că mai e faza cu “cum ar trebui să fie o soție model“. Of course că de’ perfecționismul meu nu mă lasă la greu. Vreau să fiu the best wife (while hating it, dar still be amazing cu o casă curată și mâncare proaspătgătită, etc.). Vreau să fiu un suport financiar, să am o carieră (adică chestia aia care nu dă divorț de tine). Ooo, și o viață personală privată. Nu vreau să avem aceeași prieteni, pe care apoi să îi punem să aleagă dacă ne despărțim.

Deci săracu de el, eu am fost prea ocupată simțindu-mă prea vinovată să zic altor oameni (asta se întâmpla în iunie), dar în același timp simțindu-mă teribil de nașpa, guilty again că nu le zic oamenilor de povestea noastră ca și cum mi-ar fi rușine de asta (dar serios cine se mărită la 24 de ani? ai toată viața înainte!)

Dacă e să zicem adevărul pe bune, nu am fost tocmai tăcută cu acest secret. A doua zi după marea cerere (de care am încercat să scap fugind din hotel), am zis-o subtil printr-un #saidyes pe Insta pe care nimeni nu l-a observat din fericire. Mai apoi i-am zis și tatei, care oricum mă tot bătea la cap să îmi definesc viitorul. În următoarele luni am încercat să break the news gentle celor 3-5  prieteni ai mei. La birou, nu am zis nimic. Am sperat să nu se observe inelul meu (pe care God Damnit trebuia să îl port- chiar nu voiam sa se supere crezand ca nu imi place). Ținând mâinile la spate, am mers pe burtă vreo lună. Ooo da!

Legat de inel.. păi e mega cute. De asemenea e și puțin lărguț, fapt ce ne-a dus prin câteva peripeții ce m-au făcut să îl las în cutiuța lui până când ajungem la bijutier. Deși l-am ascuns vreo 2 -3 luni cât am putut de mine, am ajuns să îl îndrăgesc. Ba, chiar mi-e cam dor de el. Presimt că vom face vizita aia la bijutier curând.

Cât despre bărbatul care m-a cerut, suntem firi diametral opuse și în 90% dintre cazuri e greu să fim în aceeasi cameră și să ne și înțelegem. De asemenea cred că îl plac cel mai mult când doarme, dar probabil m-aș plictisi altfel.

De ce mi-am făcut curaj să vorbesc despre asta acum?

Păi, timpul a trecut și până la urmă nu s-a schimbat nimic. Continuăm să fim tot noi: nebuni, telenoveliști și atipici.

Deci dacă te afli și tu pe o plajă pustie și e noapte afară, iar cineva e în genunchi în fața ta și “ăăăurile” au fost deja inlocuite de toate celelalte litere ale alfabetului, vei fi ok.

Take it slow.

 

PS: presimt că urmează o altă perioadă nebună. M-oi fi obișnuit eu cu ideea de logodnă, dar al meu iubi a anunțat pe toată lumea (unlike me) că ne căsătorim în 2 ani. Epuizez scuzele de amânare a nunții, deci o voi lua razna din nou [curând].

Sursă foto

You may also like

You

6%

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *