O zi cât pentru toate

Ai avut vreo zi din aia stupidă în care parcă totul merge rău? Sigur că da. Toată lumea are una. Iat-o pe a mea.

Visam în străluciri aurii la o vară fără de sfârşit. O vară liberă de constrângeri şi de şerveţele aruncate la gunoi. O vară amuzantă şi înţelegere.

Sunt aşa de complicată că te pierzi în instrucţiuni? După atâta timp credeam că ştii cum funcţionez. Nu mă poţi împinge în decizii, nu mă poţi forţa să te cred. Nu am sfori, dar pot fi manevrată. Nu vreau să fiu considerată o păpuşă. Sunt adultă, indepedentă. Dar uneori, doar uneori, când mi-e frică şi chiar vreau ceva susţine-mă.

Cer prea mult să fii remediu pentru teama mea? Dar foloseşti cuvinte seci şi lipsite de căldură. Nu eşti medicament, eşti doar reţetă. Eşti toamna ce devine iarnă. iar eu ca vara mă înfrigurez şi mă faci să fug.

Simt că nu mă cunoşti. Anii nu sunt suficienţi? Poate e adevărat ce se spune. Nu ajungi niciodată să cunoşti o persoană cu adevărat. Cataloghezi totul, formezi tipare şi dai predicţii. Dar când te aştepţi mai puţin, ceva iese din normal. Nimic nu e previzibil, dezamăgirea în cazul meu.

Poate sper la prea mult. Poate vreau prea multe de la tine. Poate sunt prea complicată. Poate mereu dau vina pe mine si niciodată pe tine şi de aia suntem aici. Poate cândva vei ştii cine sunt şi ce vreau, căci m-am plictisit să îţi enumăr.

Ghiceşte în stele, trimite scrisori în sticle către tărmuri uitate, contactează oracole. Descoperă-mă!

You may also like

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *