Fotoreportaj

Mă plângeam zilele trecute că trăiesc într-o toamnă continuă. În timp ce Bucureştiul este acoperit de ninsoare, eu îmi scufundam picioarele în mormane de frunze colorate vrăjită de cerul primăvăratic.

image

Albastrul acesta, ca de pe vederile cu insule exotice, nu are nimic în comun cu cenuşiul cerului de iarnă pe care îl vedeam de obicei în noiembrie. Şi lumina e diferită. Aurie şi caldă îţi joacă feste dimineaţa prin fereastră.

image

Iubesc toamna asta. Mă amuză amestecurile ei: palmieri şi papagali verzui lângă castani ruginii, iederă roşiatică, trandafiri galbeni, pini şi iarbă verde printre clădiri cu faţade de cărămidă locuite de berze albe. Mă face să vreau să pictez. Poţi simţi cum culorile se preling dorind să inspire.

image

Te-ai gândit vreodată de ce portocalele se coc de Crăciun? Era aşa absurd ca ceva să crească înconjurat de zăpadă. Trăim crezând că peste tot e la fel, aceeaşi climă şi că ţările calde sunt atât de departe. Dar nu e aşa. 6 ore de mers cu maşina din Madrid şi ajungi în ţara portocalelor, Andalucia. Acolo încă a mai rămas puţintică vară, dar e pe sfârşite. Pun pariu că dacă mai alerg puţin s-ar putea să dau de primăvară 🙂

Am aflat secretul timpului. Dacă alergi suficient, undeva va fi mereu vară. Am fugit de România şi am avut o vară prelungită. Acum timpul m-a ajuns şi vara a plecat, dar m-a lăsat cu o toamnă colorată cu cer de primăvară.

Privind liliacul înflorit în noiembrie nu ştiu ce anotimp e. Văd copaci scăldaţi de soare, palmieri atinşi de zăpadă. Simt căldura pe pielea mea.

image

Mi-am dorit zăpadă şi zăpadă am primit. Astăzi între orele 6 şi 7 a nins cam 20 de minute, apoi s-a topit… Am avut de căutat serios un petic de zăpadă adevărat, dar am reuşit să îmi las urmele pe omăt şi să fac un mini bulgăre. Încă de aseară autorităţile au împrăştiat sare pe străzi şi au defilat echipamentul de dezăpezire în eventualitatea ninsorii.

image

Mă zgribulesc în zonele umbrite şi simt că nu am nevoie de fular în razele soarelui. Sunt aşa norocoasă. Parcă trăiesc ferită de timp într-o altă dimensiune unde anotimpurile s-au pus în blender şi a ieşit Spania.

Mi-e dor de zăpadă, brazi ninşi lângă lacuri îngheţate şi vin fiert, dar mai tare o să-mi fie dor de tine timp, care aici îmi eşti amic şi nu concurent. Parcă aici nu ai putea îmbătrâni şi te simţi infinit, fără limite, doar vise.

PS: toate fotografiile sunt făcute în aceeaşi zi.

You may also like

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *