Concluzii post sărbători: formula fericii

decorațiuni sărbători

De sărbători (aka Crăciun) ne cam împărţim în 2 feluri de oameni:

cei care încearcă prea tare

– cei care nu fac nimic

Asta sună puţin judgemental şi eu tocmai mi-am propus să nu mai fac asta în 2017.

Idee e că am auzit/ văzut atâţia oameni revenind din concediul de Crăciun zicând: “bă, n-am făcut nimic toată săptămâna” sau opusul “fir’ar am muncit pe rupte“.

Nu m-a pişcat nicio magie a Crăciunului brusc aşa încât să fiu azi mai ceva ca un film Hallmark pe repeat.

Eram atât de aproape să zic “f*** it, nu fac nimic anul ăsta, anul ăsta mă uit la seriale şi dorm“.

Şi înţeleg destul de bine de ce nu ai mai vrea să faci ceva. A fost un an uşor naşpa, eşti obosit şi nu mai de mese întinse, gătit, curat, colindat şi stat în aglomerația de sărbători ai chef.

Parcă mi-ar fi fost dor de Crăciun, dacă făceam asta… Până la urmă, nu era vorba de mâncare, curățenie sau efort fizic, sau de toate special Christmas Edition shows care rulau în perioada aia.

FOMO al meu (fear of missing out) nu m-ar fi iertat niciodată de m-aş fi închis în casă.

Ideea e că suntem diferiți și ne plac lucrurile diferite. Ca să împaci familia, cercul de prieteni, etc. cred că formula fericirii în cazul ăsta ar fi:

  • shop toate chestiile tradiționale sau netradiționale de care s-ar putea să ai pofte așteptându-l pe Moș Crăciun +
  • nu fi gazdă, ieși în oraș – ajută economia locală +
  • 30% timp cu cei dragi / 70% timp pentru jocuri, seriale, leneveală
  • un strop de bunăvoință
  • 100% awesomeness

Multă vreme am intrat în categoria celor cu “mamă, am muncit de nu mai pot” pentru că simţeam că nu e Crăciun dacă nu fac sarmale, nu cumpăr tuturor cadoul ideal, nu primesc colindători sau nu îmi vizitez şi cele mai îndepărtarea rude.

Şi presiunea de a fi picture perfect, mă omora cu zile.

Anul ăsta ceva s-a schimbat în mine. Sau poate eram doar prea obosită să recreez Crăciunul perfect din amintirile mele.

Graţie invitaţiei Luizei, ornamentele mele de brad au fost create din #Panzani sub stricta îndrumare a Dianei Mihăilă. Nu or fi fost ele perfecte, dar erau de poveste. Povestea mea cel puţin.

Nici IBM nu s-a lăsat mai prejos şi la workshopul de decoraţiuni, m-am sclipicit toată (I ❤ glitter) şi am creat minunăţiile de mai sus. În felul acesta am ajutat şi asociatia Samusocial şi am împodobit biroul.

Tot în spiritul unor sărbători atipice am gătit cotlet de porc cu rozmarin şi piure de păstârnac, după reţeta învățată de la Liviu Lambrino.

Ideea de bază e că am decis să mă bucur de timpul meu alături de cei dragi. Offline: la poveşti cu Coldrex, chicoteli spălând vase cu prieteni, făcând o omletă cu Liviu, prânzuri jucăușe în ajun, împachetat cadouri cu tata, împodobit bradul Luminiţei, adormitul pe canapea.

Aș zice că formula fericirii găsită de mine a fost:

  • take it easy +
  • implică și restul oamenilor în pregătirea de sărbători
  • reamintitul că viața reală nu e “de revistă”
  • 1 pahar de vin
  • 40% răbdare / 60% relaxare

Concluzie:

Până la urmă, Crăciunul e un cumul de momente. Trăieşte-le.

Special e tot ce te bucură, oricât de neconvenţional ar părea.

În loc de la mulți ani :

Build a life you don't need a vacation from

A photo posted by Always Summer Travel Blog (@always___summer) on

You may also like

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *